Comedia Socială – Radu Lucian Alexandru – carte pdf

 


"Comedia Socială" 


Repere:

Femeia este Dumnezeu.

Trăim în Infern.

Suntem chinuiți cu flacără de Iubire.


Din volum:


Vera


Trai întristat, mâhnit, repetat,

grai îndurerat, că actu-i stricat, birocrat, 

cel bun e ignorat, cel rău e onorat,

adevăru-i ascuns, locu-i necurat:

rai cu putregai, plai furat de crai,

cu tulai şi cu vai, cu bai şi cu n-ai...


Cu bune şi cu rele, dar mai mult cu cele

de iele făcute să înşele, cu grele inele,

cu pofte ratate, cu vise în rate,

cu dureri impuse de boli reproduse,

cu multă plictiseală, nesimţire normală,

reală oboseală şi lehamite generală...


Viaţă fără viaţă, piaţă care-i hoaţă,

faţă cu prefaţă, inimă de gheaţă,

farmec demisec şi dor cu descântec, 

sortitul eşec şi cântec cu cântec, 

zâmbet fără zâmbet, rujat şi fardat,

suflet fără suflet... Păcat! E păcat...


O ştim! De ce să ne mai amăgim?

Veşnic e iadul intim în care trăim.

Păcatul ce-l are omenirea e iubirea.

Cu a dragostei ardoare ne e arsă firea.

De draci născătoarea cu sânge a semnat

lucifericul act: omul de om să fie recreat.



Beatrice


Femeia este Dumnezeu.

Din Falus vine Duhul de Viaţă.

Omul se închină la Sex-Zeu,

Infernul nu se schimbă la faţă:

Ne arde cu Flacără de Iubire

Dorinţa de Mântuire prin Înmulţire.


Orice mamă a fost o Virgină.

La Femeie bărbatul se închină:

ea e venerată, ca o Zeitate,

în picturi, poeme, în arte.

Şi e slăvită şi ridicată,

să domnească dezvirginată

peste întregul Empireu:

Femeia este Dumnezeu.


Dar ea e muncită de un Drac...

de jos, din infern, ridicat,

înviat, înălţat şi bine excitat...

care s-a făcut tare ca o Piatră

şi iute ca a lui Eros Săgeată,

iar acum intră într-o Teacă

şi pe femeie o freacă... cu dulceaţă:

din Falus vine Duhul de viaţă.


Uneori... e Amor numit (şi e amăgire),

alteori... se cheamă Iubire.

Dragoste e câteodată botezată

(de vreo fată încă nemăritată).

Mai poartă şi numele de Cupidon

şi are aripi precum Îngerul ce-i Eros:

el domneşte aici cam de un eon

şi e tăcut, şiret, puternic, mofturos...

Trăindu-şi viaţa prin Infernul lui Orfeu,

omul se închină la... Sex-Zeu.


Ne-am rătăcit într-o comedie

din care doar râsul ne mai salvează.

Meschinărie, ipocrizie, violenţă, hoţie,

agitaţie, facturi şi stres ne asaltează.

Obsesii, ataşamente, teamă, tristeţe,

amăgire, mânie, tentaţie, lăcomie...

Din tinereţe până la bătrâneţe,

în casă, la muncă sau la piaţă,

Infernul nu se schimbă la faţă.


Înflăcărarea în patimă s-a aprins,

ispita e mare, e de necuprins.

Ne tulbură liniştea cu o amăgire,

mult prea frumos, numită îndrăgostire.

Dragostea e doar o nebună:

scânteie, bordeie, colivie, cheie...

Focul amorului ne consumă,

ardem pe rugul iubirii de femeie.

Nunta mult iubită de mireasă, de mire,

ne arde... cu flacără de iubire.


Dorinţa de mântuire prin înmulţire

e socotită a fi prima poruncă.

Omul se luptă... să-şi lase moştenire

chiar propria lui nenorocire.

Peste femeie bărbatul se aruncă,

din teamă de moarte, cu patimi deşarte.

Se zbate-n amor şi trăieşte în muncă,

căutându-şi nemurire prin copii şi arte.


Dorinţa de mântuire prin înmulţire

ne arde cu flacără de iubire...

Infernul nu se schimbă la faţă,

omul se închină la sex-zeu,

din falus vine duhul de viaţă,

femeia este... dumnezeu.


Comedia Socială – Radu Lucian Alexandru – carte pdf:

https://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2024/02/comedia-sociala-radu-lucian-alexandru.pdf


https://app.box.com/file/1457214830176?s=4s3ppjy9ugpsvsambrl5ut0mw9zifhpk


https://ro.scribd.com/document/709285650/Comedia-Sociala-Radu-Lucian-Alexandru


Lectură plăcută! :)

Repetare - Radu Lucian Alexandru – carte pdf

 


Cartea "Repetare" cuprinde următoarele piese de teatru:

"Parcul fantastic", "Meditaţia roboţilor",

"Sălbaticii, ţăranii, domnii şi roboţii",

"Re".


Evident, e vorba despre Repetare...


Câteva extrase din piesa "Parcul fantastic":


*** 111 ***


"(Filosofii rămân un moment în tăcere şi o privesc cu

atenţie pe tânăra domniţă cum îşi etalează trupul ei aflat în

mişcare de forme răpitoare şi pălăria sa extrem de

cuprinzătoare, suspendată pe capul ei delicat... Când

ajunge în dreptul băncilor B4 şi B5 zice către căţel:)


Femeia cu Pălărie: Cuţu-cuţu, hai, puiuţ! Hai, fii cuminte

şi poartă-te frumos, că te vede lumea! (Le zâmbeşte celor

de pe bancă şi se întoarce pe traseul T6 în pas de defilare

de podium şi apoi revine din nou...)


(Către căţel, când ajunge în drept cu Damian:) Cuţu-cuţu,

stai cuminte, puiuţ!... Nu-i aşa că-i drăgălaş? 

(Se apleacă şi-l mângâie puţin.)


Damian: Foarte drăguţ!... Mă scuzaţi, domnişoară!...

Sunteţi amabilă să vă opriţi un moment din plimbare? 

Că vreau să-mi satisfac o curiozitate, zic eu nevinovată...


Femeia cu Pălărie: Desigur, vă rog! 

(Tânărul cu Chitară se opreşte din cântat.)


Damian: Dacă nu suntem prea indiscreţi, puteţi oare să

ne explicaţi şi nouă de ce purtaţi o pălărie aşa de mare?..."


*** 222 ***


"(În acest moment intră pe scenă un cerşetor care se

apropie de ei, iar când ajunge în dreptul lor zice:)


Cerşetorul de Vorbe: Vă rog, daţi-mi şi mie o vorbă!

Damian: Nu avem!... Du-te, te rog, de aici!

Vlad: Ce să-ţi dăm?

Cerşetorul de Vorbe: Daţi-mi şi mie o vorbă, vă rog!

Vlad: O vorbă?

Cerşetorul de Vorbe: Puteţi să-mi daţi şi două vorbe, 

că nu mă supăr!

Vlad (zâmbind): Şi ce să faci matale cu vorbele? 

La ce-ţi trebuie?... Colecţionezi vorbe?

Cerşetorul de Vorbe: Domnule dragă, mie îmi plac

vorbele foarte mult! Încă de când eram mic îmi plăceau

vorbele şi trebuie să ştiţi că vorbirea îmi face o deosebită

plăcere!

Vlad: Aha. Deci matale eşti un cerşetor de vorbe?

Cerşetorul de Vorbe: Ce să fac, domnule?... Nu mai e

lumea ca pe vremuri, să-ţi dea vorbe, aşa, fără să le ceri...

Acum vorbele au devenit foarte scumpe şi comunicarea

extrem de preţioasă... Aproape că trebuie să munceşti

pentru ele! Asta dacă nu le cerşeşti direct aşa ca mine!...

Altfel trebuie să faci muncă de convingere şi să lucrezi

foarte subtil, ca să primeşti o vorbă, două sau chiar o

propoziţie!

Vlad: E scumpă lumea la vorbe, zici?

Cerşetorul de Vorbe: E scumpă, dar se mai îndură câte

unul... Vă rog, domnule, daţi-mi şi mie o vorbă,

binecuvântată să vă fie familia!"


*** 333 ***


"Vlad: Crezi?

Cosmina: Sunt sigură!... Oamenii aceştia nu ştiu să

existe fără zorzoane fantastice pe ei... Nu-i vedeţi şi pe

aceştia?... Îmbrăcaţi în împăraţi filosofi... E ridicol!... 

Eu prefer lipsa de mască, eu prefer claritatea şi coerenţa,

prefer sinceritatea şi adevărul! Şi dacă ei ar fi nişte filosofi

adevăraţi, şi-ar da măştile jos şi ar renunţa la balul lor

ridicol!... Nu s-ar mai ascunde după măşti jalnice de cuvinte

fără sens, prefăcându-se că ar purta în spate idei, ci ar

căuta în mod sincer realitatea înţelegerii neînţelegerilor din

religie şi din filosofie...

Eu nu merg la nici un bal filosofic mascat!... Eu nu am

nevoie de mască ca să vorbesc! Eu nu trebuie să mă

costumez filosofic, ca să mă gândesc cât mai profund la

lumea ce mă înconjoară!... Pentru mine fantasticul a

murit!... Iar zorzoanele delirante specifice limbajului

metafizic antic, modern sau contemporan nu mă mai pot înşela!

Eu nu voi delira! Eu nu voi fantasma!... Eu nu voi fi

coruptă!... Eu... nu înţeleg!

(O mică tăcere...)


Împăratul (după o clipă de cugetare): ... Ştiţi ce?

Domnişoara Cosmina are dreptate! Probabil că arătăm

ridicol cu măştile acestea filosofice...

(Îşi aruncă coroana pe jos...) Actul mascat s-a încheiat!

(Îşi aruncă şi sceptrul...) Ajunge! E momentul să nu mai

delirăm prin fantastic! (Îşi desprinde pelerina şi o aruncă

deoparte...) Jos măştile! (Îşi aruncă şi masca de pe faţă...)

E timpul unei filosofii pe faţă, e timpul unei religii lipsite de

mască, lipsite de ipocrizie, de ascunderea după legende,

mituri şi fantasme lipsite de coerenţă, consistenţă şi sens...

Împărăteasa: Iubi... Vrei să mă dezbrac şi eu?

Împăratul: Nu aici, iubi! Nu aici!

Împărăteasa: Ok... Doar verificam!..."


Lectură plăcută! :)


Carte PDF:

https://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2023/12/repetare-radu-lucian-alexandru.pdf

https://app.box.com/s/xzzvc5bb4lurtoe1n38xls6a9ar626x9

https://ro.scribd.com/document/694267462/Repetare-Radu-Lucian-Alexandru


Romanticul meu – Radu Lucian Alexandru – carte pdf



 

"Romanticul meu" - o piesă de teatru în versuri despre Pan demonie. 


"E timp de Pan demonism planificat: ascunşi

demoni prin oameni primesc temporar dreptul de a ieşi

la vedere. Panicaţi, oamenii-s izolaţi în a lor fantezie,

îndrăgostiţi de închipuirea nemuririi prin... vaccinarea

cu serurile experimentale specifice... amorului. E o

pandemie... reală, nu închipuită, de iubire."


Lectură plăcută!


https://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2023/12/romanticul-meu-radu-lucian-alexandru.pdf

https://app.box.com/v/radu-lucian-alexandru/file/1395433883078

https://ro.scribd.com/document/694101988/Romanticul-Meu-Radu-Lucian-Alexandru



Logos – Radu Lucian Alexandru – carte pdf


Logos


Imaginează-ţi-l pe Eminescu
la pătrat. Apoi adună-l cu Blaga
la cub. Acum deschide-ţi ochiul
al treilea. Citeşte. Cutremură-te!
Acela pe care tu doar l-ai visat
există! Te-a privit pentru o clipă.
Atât. Acum eşti Poezie. Poezie!
Îţi auzi ecoul, egoul, eroul? Oul...
ţi s-a crăpat. S-a spart... gândul.
Pune degetul pe acest Cuvânt!
Fă-ţi semnul Plus! Acum! Pulsul
ţi s-a mărit. Atinge... telefonul!
Ridică-i... volumul! Ascultă!...
Un Logos îţi vorbeşte. Dansezi
cu el. Aici. Nu te mai poţi opri.
E Melodie. Inima ta sare, sare,
sare! Îţi sare din piept. Fuge...
spre mine. Mă loveşte! O palmă!
Două!... Tăcere. Sărut... Nebunie!
Fusta a căzut. Raţiunea-i sfâşiată!
Frunza s-a rupt! Ţi se vede... ruşinea.
Strigi. Mă iubeşti! Cum se cuvine.
Fără nimic pe tine... mă oglindeşti.
Noroc că-i noapte. Dar luna e plină.
Eu strălucesc. Tu tremuri. Atinsă.
În sfârşit. Pe întuneric. O simţi.
Chiar lângă patul meu... Te aşezi.
Te mişti. Ritmic. Între cer...
şi osul meu pubian. Încrucişată.
Împerecheată. Liberă. Îmbrăţişată.
Atât de fericită nu ai fost vreodată.
Niciodată! Ai uitat. Ţi-ai amintit.
Ai crezut în Nimic. Acum eşti...
Femeie. Dumnezeu. În tot ce respiri.
Potop. Săruturi. Fluturi... Stop!
Acum... eşti Totul. Pierdută, lăcrimezi.
Deodată, lumini! Albe. Pe capul
unui zeu. Eu. Orgasmul. Dragul.
Auzul ţi-a amuţit. Ai timp, ai timp.
Infinit. În tine... a intrat... un păcat.
La cub, la pătrat... Poetul... Eu.


Logos – Radu Lucian Alexandru – carte pdf:

https://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2022/12/logos-radu-lucian-alexandru.pdf


https://www.scribd.com/document/613171652/Logos-Radu-Lucian-Alexandru



Despărțirea de Înger – Radu Lucian Alexandru




Despărțirea de Înger
 
De ce alegem mereu să iubim
total, abisal, îngerește, trupește,
cu totul dăruiți unei idei?
 
Reamintindu-ne AndroGinul,
pătimim, ca să ne mântuim
al sufletului păcat: a trupului neiubire...
 
Eros și Psyhe. Un mit ce îi leagă.
Poetul și Muza. Uniți prin Poezie.
Lacrimi. Beatitudine. Reamintire.
 
Un Suflet s-a dăruit pe sine.
O Carte-i scrisă de un Logos.
Cuvintele capătă viață. Ne vorbesc:
 
Există o Cale – Erotică este:
e dăruirea totală, necondiționată, de sine...
Atunci când dragostea-i perfectă,
 
Amorul ne este călăuză prin infernul
unde suntem chinuiți
cu flacără de iubire.
 
Citind Cartea, vom trăi în iadul știut,
de stele încălzit doar cu licăriri,
prin întunericul zilei, de lună amintindu-ne,
 
sub Soare, apolinic, lângă muze,
delfic auzind, privind...
frunze edenic luminate.
 
Un zeu al dragostei frumoase,
prin mine, al frumuseții dragostei poet,
vă dăruiește o Carte
 
ce-i parcă scrisă de un demon rebel,
prin întuneric, pășind spre Lumină,
ținându-se de mână cu a Neiubirii Muză,
 
sublim, amândoi, jucând, rostuind, recitând
 
Despărțirea de Înger.
 
 
Lectură plăcută!





Radu Lucian Alexandru